動詞
词源
源自拉丁語 circumcingō。
读音
- /t͡ʃir.konˈt͡ʃin.d͡ʒe.re/
释义
(及物,古舊) 完全包圍或環繞
词形与写法(6)
| 词形 | 标注 | 转写 |
|---|---|---|
| circoncìngere | canonical | |
| circoncìngo | first-person · singular · present | |
| circoncìnsi | first-person · singular · past · historic | |
| circoncìnto | past · participle | |
| avére | auxiliary | |
| circumcingere | alternative |